Nath-piercing pentru nas

Recent, europenii au inceput sa adopte trendul de cercel in nas, desi acest trend exista de foarte multe secole in zone precum Pakistan, India, acest concept exista inca din secolul al 16-lea, de pe vremea moghul-ilor. La inceput femeile purtau in loc de cercelul tip inel, flori ornamentale, plate, prinse printr-un surub in interiorul narii.

Astazi in Pakistan, cercelul ce se poarta in nas depinde de zona de care apartine fiecare. Inelul unit printr-un lant, numit si nath , este indeosebi purtat in momentul casatoriei. Femeile din Pakistan isi fac piercing in nas in jurul varstei de 16 ani, aceasta fiind varsta la care se puteau casatori. Astazi, femeile isi fac piercing chiar daca sunt necasatorite, fiind un „must-have” al tinerelor din Pakistan.

Cele mai populare inele pentru nas raman cele din aur, de altfel si cele preferate de pakistaneze, dar se poarta si argint, nichel sau alte metale neoxidabile.  Nath este un accesoriu traditional Pakistanului ce se poarta doar la nunti, dar acum sunt femei ce il inlocuieste cu piercingurile simple.

Varietatea design-ului bijuteriilor pentru nas depinde in functie de traditii. Spre exemplu, in Pakistan inelul pentru nas nath se gaseste sub forma a mai multor designuri in functie de modelul celorlalte bijuterii in asa fel incat sa se asorteze, pe cand in triburile din Amazon femeile poarta pene de pasari si oase in nas.

Sursa: http://fashionwithqurrat.blogspot.com

Bijuteriile Tikka

Nunta in Pakistan reprezinta un eveniment extrem de important din viata mirilor si prin urmare mireasa trebuie sa arate impecabil. Pe langa tinuta traditionala acoperita cu bijuterii dintre cele mai alese, machiajul fara cusur si henna de pe maini si picioare, miresei nu-i poate lipsi accesoriile pentru cap. Tikka este bijuteria ce se aseaza pe mijlocul capului si ajunge pana pe frunte, avand o lungime de 12-20 cm. Bijuteria tikka este prevazuta cu un carlig ce se prinde de par prin intermediul unei agrafe de par. Acest tip de bijuterie este purtat si in India.

In Pakistan, femeile poarta pe langa maang tikka (mang=cararea de pe mijlocul capului, tikka=bijuteria propriu-zisa), bijuteria ce se aseaza pe frunte, si jhoomar, bijuteria ce se aseaza in partea stanga sau dreapta a capului si este asemenea bijuteriei tikka, ceva mai mare ca si dimensiune.

In India, majoritatea femeilor poarta doar maang tikka, jhoomar fiind purtata mai ales in Pakistan, dar si de catre musulmanele din India.

In India exista mai multe feluri de a purta bijuteriile pentru cap, acoperind tot parul de deasupra fruntii pana la accesorii ce se aseaza exact deasupra sprancenelor.

Sursa: http://stylebees.com/7-ways-to-wear-maang-tikka/458

Fashion in Romania

Probabil ca multora li se va parea plictisitor subiectul doar dupa denumirea titlului, dar tin sa punctez anumite aspecte din acest domeniu. Subiectul este extrem de abordat in ultima vreme de criticii in moda si mai mult decat atat, acestia din urma se simt extrem de deranjati de epidemia hainelor colorate si lipsite de bun gust din Romania. De fapt, nu tara este de vina, oamenii sunt de vina pentru simplul fapt ca nu au perceput moda asa cum ar fi trebuit.

Nu sunt un critic in moda, dar cred ca am ajuns la un stadiu in care oricine a mai ramas cu putina demnitate isi poate da cu parerea asupra a ceea ce se intampla in zilele noastre, in tara noastra. Ieri a fost Valentine’s Day si bineinteles ca s-a desfasurat cu multa agitatie si mult tam tam. Mall-urile sunt pline, florariile si-au dublat preturile la TRADAFIRII ROSII (consider ca un buchetel de flori de camp arata mult mai dragut decat o coada lunga cu sau fara tepi si un trandafir in varf) si pe banci vezi doar adolescente ce se giugiulesc in vazul lumii si au impresia ca lumea le sta la picioare.

Moda in Romania este din ce in ce mai promovata incepand cu anii ’90. La inceput totul era discret, oamenii abia auzeau de firme precum Nike, Adidas, dar odata cu trecerea anilor oamenii devin din ce in ce mai preocupati de felul in care arata. Nu este nimic rau in asta, dar totul incepe sa ia o alta intorsatura, iar oamenii devin penibili in ceea ce priveste tinuta aleasa.

Sa o luam treptat si sa ne aducem aminte cum se imbracau femeile in anii ’80 in Romania. Mama inca isi pastreaza hainele pe care le purta in tinerete si e imposibil sa uitam pantalonii extrem de evazati care de altfel au revenit in colectia noua, rochiile vaporoase pana la genunchi, rochiile lungi cu diverse motive florale, bluzitele tricotate, etc. Femeia anilor ’80 eram mult mai eleganta si prin tinuta ei exprima feminitate, rafinament, farmec.

Anii ’90 in Romania vin la inceput cu schimbari minore, dar pe parcus observam aparitia unor schimbari radicale. La inceput moda adopta inca tinutele clasice, elegante, usor indraznete, si continua cu topurile mini, pantalonii denim si pantofii tip platforme. Partea buna e ca oamenii nu erau influentati de moda, pe atunci moda era perceputa de cei din jur ca fiind o arta si nu o bataie de joc. Romania avea sa devina un loc al tuturor posibilitatilor, dar a se intelege ca acest lucru aduce doar mizerie si multa vulgaritate.

Treptat ajungem la moda din zilele noastre – un subiect ce aduce multe replici negative din partea criticilor. Anii 2005-2011 aduc un nou val de schimbari, incepand cu silicoanele in orice parte a corpului pana la bronzul artificial exagerat. Femeile nu mai fac diferenta intre tinuta de club si tinuta casual. Acestea nu fac diferenta intre tinutele adoptate de vedetele internationale pe scena si tinutele lor din afara scenei.

Dupa cum am mentionat mai sus, ieri a fost Valentine’s Day si din intamplare am ajuns si eu prin mall. Nu stiu daca spre surprinderea mea sau ma asteptam deja la asta, mall-ul era plin de pitipoance care mai de care mai „impodobite”, asemenea unei competitii: care e mai bronzata, care are silicoane, cine are fusta mai scurta…Dar nici barbatii nu sunt mai prejos la acest capitol. Daca pana acum putini ani barbatii nu erau atat de preocupati de hainele pe care le cumpara, acum au trecut la cealalta extrema. Barbatii cu: pantaloni scurti, picioare epilate si cizme pana la genunchi; tatuaje fara vreo semnificatie anume, accesorii dintre cele mai scumpe si pantaloni colorati; colanti si topuri din latex; sunt doar cateva din exemple. Oare chiar nu a mai ramas o cale de mijloc? De ce moda este perceputa gresit si oamenii se imbraca atat de prost si arunca tot ce e scump pe ei? Nu pretul face moda, ci calitatea cu care imbini hainele, felul tau de a fi si faptul ca stii sa iti ascunzi defectele. Lucrul acesta se poate face si purtand haine care nu sunt de firma.

Imaginea de mai sus ne este familiara tuturor. Asta e imaginea pe care o vedem peste tot in cluburi si pe strada, dar oare asta este tinuta pe care dorim sa o adoptam? Ce fel de imagine isi construiesc femeile daca poarta asemenea haine? Am ajuns intr-un stadiu jalnic si in loc sa se respecte, femeia decade din ce in ce mai mult. Asta nu e moda. In nici o prezentare de moda nu am vazut asemenea tinute. Si apoi tot acestea declara ca sunt agresate sexual :))))

Intr-o emisiune trecuta de pe protv se discuta doar despre aceste probleme si felul in care ne schimba o tinuta nepotrivita. AICI!

„Frumuseţea este ceea ce te simţi în interior şi ea este cea care se reflectă în ochii tăi. Nu este ceva care ţine de fizic.” -Sophia Loren

Istoria ceaiului

Daca tot am vorbit despre ceaiul arabesc intr-un articol anterior, m-am gandit ca ar fi frumos sa aflam de unde a pornit ceaiul, cum se serveste in diverse regiuni si multe alte detalii interesante.

Istoria ceaiului incepe de acum 5000 de ani, cand regele Chinei Shen Nung pleaca din palatul lui calare spre tinutul ce ii apartine. Intre timp regele devine foarte insetat, dar in jurul lui nu era decat o balta de apa murdara. Ce sa faca? Nu poate bea apa murdara, dar nici nu mai rezista fara si se hotaraste sa fiarba apa. In timp ce apa era pusa la foc mic cateva frunze ii cad in apa. Astfel regele descopera un gust nemaintalnit pana atunci, devenind prima persoana ce bea ceai. Ajungand la palat, acesta le impartaseste tuturor din experienta lui si astfel ceaiul devine cea mai populara bautura in China.

Arborele ceai

Arborele ceai sau in latina Leptospermum este arborele ale carui frunze se folosesc drept inlocuitor pentru ceai. Acest copac creste doar in munti in zona de climat umeda si calda, avand o lungime de aproxiamtiv 1 m. Ceaiul se prepara din fruzele proaspete ale copacului.

Ceaiul in lume

Oamenii din lumea intreaga sunt familiarizati cu consumul ceaiului. Cei mai mari producatori de ceai din lume sunt India, Indonezia, Sir Lanka, Kenya, Tanzania, iar cel mai mare consumator de ceai este Britania. Acestia importa in fiecare an in jur de 18,000 de tone de ceai.

Producatorii de ceai urmeaza cativa pasi stricti pentru a obtine ceaiul intalnit in magazine. In primul rand, se culeg frunzele din arbore, apoi se spala, se pun la uscat la soare, dupa care se maruntesc frunzele obtinandu-se bucati mici de ceai. Umatoarele 2 etape sunt de a lasa bucatile faramitate de frunze de ceai sa devina maronii, si in cele din urma se ambaleaza in pachete.

Acum ca am aflat cum se pregateste ceaiul, de unde provine, cine sunt cei mai mari importatori din lume, sa aflam ce inseamna ceaiul pentru diverse regiuni.

In Oman ceaiul are propria traditie, dar si un rol semnificativ pentru cultura – ceaiul reprezinta un semn de ospitalitate, un gest ce nu poate lipsi atunci cand vine vorba de oaspeti. Dar Omanul ne mai ofera ceva in plus in afara de ceai, si anume cafeaua ce poarta si o denumire specifica, qahwa, dar despre care voi deschide un articol nou dedicat doar acestui tip de cafea. Ceaiul este preparat in diverse moduri in Oman. Unii beau ceaiul fara lapte si se numeste ceai Sulaimani, altii prefera sa adauge si putina menta in ceai sau Zanjabeel (ghimberul), sau mai avem ceaiul cu lapte despre care am discutat intr-un articol anterior.

In Britania stim cu totii ca oamenii sunt innebuniti dupa ceai. Acestia ajung sa bea pana la 5-6 cesti de ceai pe zi. Majoritatea britanicilor adauga lapte si zahar in ceai, respectiv cafea.

In Tailanda, din cauza temperaturilor foarte ridicate, oamenii prefera sa bea ceaiul cu gheata. Ceaiul mai contine zahar, lamaie si frunze de menta, oferindu-i o savoare racoritoare.

Pe de alta parte, in Turcia ceaiul preferat este cel negru extrem de puternic si foarte dulce. Din cauza ca ceaiul turcilor este foarte puternic, acestia il indulcesc destul de mult si il beau doar din pahare foarte mici.

Japonia isi primeste intotdeauna oaspetii cu un ceai verde, servit in boluri mici de portelan.

Pentru cei ce doresc mai multe detalii despre ceaiuri si beneficiile pe care ni le ofera, le recomand blogul Mihaelei Chelaru, in Arta Ceaiului.

Ceaiul in Oman

Toata lumea a auzit de ceaiul negru, cu totii stim ca vine de la arabi, dar cum se prepara acesta, care este secretul gustului? Toate acestea le voi discuta in acest articol dedicat ceaiului traditional din Oman. Majoritatea populatiei din Oman obisnuieste sa aiba la micul dejun o cana de ceai, care este adesea servit si atunci cand avem oaspeti – un gest de ospitalitate.

Ingrediente:

  • 3 cesti de apa;
  • 3 linguri de zahar;
  • 2 pliculete de ceai sau 2 lingurite de ceai la vrac;
  • 1 lingurita de ghimber proaspat sau pudra (sau nucsoara – cardamom);
  • 170 g de lapte neindulcit.

Mod de preparare:

Se pune apa, zaharul si ceaiul intr-un ceainic si se dau la foc mare. Se fierbe timp de 2-3 minute. Apoi se adauga laptele si la alegere se poate pune si nucsoara pudra. Nucsoara sau dupa denumirea plantei, Cardamom, probabil se gaseste in supermarketuri la rafturile de condimente diverse.

Se pune din nou la foc mare si imediat cum ceaiul fierbe, inainte de a da pe foc se fereste. Daca se doreste a da ceaiului o aroma deosebita, punem intr-un termos ghimbirul si peste turnam ceaiul abia luat de pe foc.

Ceaiul se mai poate prepara cu lapte praf sau se poate renunta la lapte si obtinem un ceai negru puternic numit ceai Suleimani.

Ceai negru cu lapte

Ceai Suleimani